Constituţia de Drept a Neamului Român

 

 

 

Proiect al Organizației Politice

„Uniunea Românilor Național Creștini”

(Organizație Politică legal constituită)

T. N. Ț.

(Acronim de la: Totul pentru Neam și Țară)

Prefață

la Tomul I al Constituției de Drept.

 

 

 

 

Imprimeria Puterii Suverane.

 

Prefață

la Tomul I al Constituției de Drept

Gândim, înțelegem și admitem că sunt bine veniți toți acei care vor discuta sau eventual vor veni cu amendamente dacă au capacitate pretinsă de a înţelege cele ce susține/exprimă Temeinicia şi Spiritul cadru al unei Constituţii de Drept sau/şi în genere înscrisele/textul strict necesar al unei Constituţii.

Împotriva oricăror loviri, care sunt nu temeinice sau/și pretind nu necesarul acestui „Proiect de Constituție”, noi ne ridică şi rostim:

1. Actuala Constituţie 1991 fiind una în vigoare o respectăm strict şi numai fiindcă aşa ne impune Legea.

2. Cert precum toate constituţiile din perioada „bolşevic-comunistă" şi Constituţia actuală este una Imperativă deoarece fără o temeinică îndrituire menţine caracterul „Republican”, caracter impus de cotropitorii URSS-ului în cârdăşie cu bolşevicii din România.

3. Constituţia unui Neam Suveran este instituită *De Drept* numai dacă este cert subsidiară precum şi în armonioasă şi echilibrată concordie cu *Principiile de Fundamentare și de Trăire asumate de către Neamul Suveran*.

Indiscutabil tocmai şi numai aceste Principii sunt implicit Legităţile Sacre de Fundamentare şi Constituire ale Neamului Român și, în consecință, oricare alte principii ideologic-politicianiste sunt neavenite și de respins ca fiind *Nule de Drept precum şi Imperative*. 

Exemplificăm: Unui Neam Creştin nu-i pot fi impuse alte Principii constituţionale decât cele care-s subsidiar izvorâte și în concordie cu Principiile Creştinătăţii, deci nicidecum din altă Religie sau ateism.

4. Indiscutabil sub regimul Ion Iliescu conceperea, redactarea precum şi instituţionalizarea Constituţie 1991, s-a făcut imperativ fără ca să se admită un plebiscit cu şi de o largă informare şi dezbatere publică chiar și asupra formei de guvernământ, respectiv fără o legitimare a chiar dreptului de instituţionalizare a Constituției și respectiv a unei Statalități Constituționale.

Însăși logica constituționalității este aceia care obligă la acest act, de practici/proceduri, tocmai pentru a permite consacrarea Constituţiei ca fiind una *Instituită De Drept* şi nu una imperativ impusă de către o grupare strict ideologică şi direct interesată de a impune imperativ o pseudo constituţie de care să se servească dictatorial şi chiar fiind în contrariu cu *Principiile de Fundamentare și Trăire asumate de către Neamul Suveran Român* înţelese şi asumate în decursul multor milenii.

5. Nu noi decidem forma de guvernământ, ci numai strict Voința Neamului Român este Suverană în a decide și defini propria Constituție de Drept.

Însă în mod deplin legitim şi al actului produs sub constrângere şi forţă străină abolirea Instituţiei Monarhiei Române este Nulă de Drept.

Astfel, însă/precum şi conform cu spiritul Ridicării Anti-comuniste din 17-21/12/1989, se impunea de Drept revenirea la cel puţin momentul 30 Decemvrie 1947. Moment în care, sub opresiunea unei forţe de cotropire şi ocupaţie stalinist-bolșevică a U.R.S.S. şi cu complicitatea comuniştilor din România, s-a instituit imperativ forma de orânduire și respectiv forma de guvernământ „republicană” deplin ilegitim, şi obstrucţionând procedurile şi uzanţele/practicile unei Statalităţi legitime, s-a impus dictatul de abolire a Monarhiei Române, Instituție care prin tradiţie şi existenţă multimilenară aparține Spiritului Neamului Trac, azi Român.

6. Ne ridicăm împotriva oricărei legitimităţi a grupului Ion Iliescu, care prin membri săi marcanţi are apartenenţă la regimurile bolşevic-comuniste şi se face vinovat de crimele din perioada de după 1944, precum şi de cele din preajma Ridicării din 1989, acest grup a impus dictatorial menţinerea modului „republican” de organizare și guvernare şi apoi a instituit, deplin abuziv şi imperativ, Constituţia 1991 fără procedurile legale complete, corecte și indispensabile unui atare act.

7. Tocmai fiindcă prezentul proiect *Constituţia de Drept a Neamului Român* a fost scris în perioada unui regim dictatorial-ateu şi comunist (în anii 1981-1985).

Noi am lucrat cu multă atenţie tocmai în/din considerentul obligatoriu oricărei Constituții de a incumba/subscrie și îndeplini o cât mai fidel subsidiaritatea precum şi o concordie certă cu Principiile de Fundamentare şi de Trăire ale Neamului Român, care Principii sunt cert şi indiscutabil conforme cu Legitățile consacrate de Creştinătate.

8. Arătăm (cum se poate edifica prin conspectarea citirea textului înscris în TOMUL I) că Noi am înscris încă din începutul Preambulului Tomului I, care explică spiritul prezentei Constituţii de Drept, următoarele:

(1) Nimic fără Dumnezeu.

(2) Totul pentru Om, Familie, Neam şi Ţară.

(3) Voinţa Supremă/Suverană revine de Drept Divin Neamului Român, care este Băştinaş, Proprietar, precum și Suveran dintotdeauna.

(4) Țara Neamului Român este o Proprietate, care-i revine de Drept Divin deci pe just temei Românității, fiind constituită ca un Întreg Unitar din toate Teritoriile Românești cu toate cele care sunt inerente acestora.

(5) Constituţia de Drept este o fidelă şi ordonată transpunere în spirit şi literă a „Principiilor de Fundamentare și de Trăire ale Neamului Român”, și în consecință oricare altă constituţie partinică-ideologică este legitim considerată ca *Nulă de Drept*, iar implicit toate efectele cauzate de ea precum și legile izvorâte din aceasta se reziliază deîndată ce prezenta Constituție de Drept este consfințită/consacrată definitiv pentru Românitate de Voința Suverană a Neamului Român exprimată/decisă prin Instituția Referendumului.

(6) Statalitatea Constituţională este strict o Angajată a Neamului român, implicit a Cetăţenilor României.

(7) Arta Politică este unica îndrituită întru a conduce armonios-echilibrat Ansamblul Român Neam-țară.

(8) Politicianismul, fie ideologic sau/și de oricare altă factură, este diametral opus Artei Politice și deci este incriminat de Constituția de Drept.

Considerăm și că:

1. Unul dintre obiectivele prioritare oricărei Constituţii, care ordonează şi reglementează buna instituţionalizare şi funcţionare și a Statalităţii în cadrul strict constituțional, este acela de a înscrie şi evidenţia clar că Statalitatea Constituțională, respectiv întregimea Corpului Instituțional și a Corpului Statal al angajaților, este un ansamblu activ politic rânduit constituțional ca o structură sistemică cu scopul strict de a lucra în interesul Ansamblului Român Neam-țară, în acest sens având îndrituit și atribuții clare și legi de ordonare conforme Constituției.

2. Statalitatea pentru a fi Constituțională este la dispoziţia Voinţei Suverane a Neamului și respectiv a cetățenilor României efectiv trăitori într-un moment istoric dat.

Statalitatea funcționând, în toate acţiunile sale, în virtutea Legilor Constituţionale care curg din şi recurg în Principiile de Trăire și Fundamentare ale Neamului Suveran Român.

3. În fapt, o Constituţie de Drept stă în ascultarea deplină de Voinţa Neamului Suveran, precum implicit şi Statalitatea Constituţională va fiinţa lucrând strict în interesele Neamului Suveran. Această calitate-condiţie, imperios ordonată şi respectată, determină şi oferă caracteristicile precum şi îndrituirile superior statuate ale unei structuri sistemice caracteristică Statalităţii Constituţionale.

Constituţie de Drept limpede şi cert o aşează ca fiind superioară în raport cu actualul aşa numit Stat de Drept, precum şi de o altă tipologie/formă de orânduire statală, deoarece legitățile care instituie Statalitatea Constituțională nicidecum nu-i admit a fi pervertită în Statalitate abuzivă, autoritară dictatorial sau/şi infracțională, precum admite statutul actualului pretins Stat de Drept, (este a ne pune întrebarea dacă nu sub dreptul infractorilor).

4. Înțelegem şi că o Constituţie are obligaţia a însuma prevederi juste, care să excludă necesarul revizuirilor periodice, chiar dacă înțelegem că în viitor se va impune aducerea de adăogiri pentru o mai bună funcţionalitate a Ansamblului Neam-țară. Adăogiri pe care le consideram fireşti prin tocmai fenomenologia evoluţiei Neamului Român în cadrul Omenirii. De aceia am conceput *Tomul IV, Addenda* în care se vor înscrie toate prevederile necesare şi admise de Instituţia Referendumului sau/și de Organismul Constituțional Naţional ca fiind necesare și concepute cert constituţional.

Motivația prezentului Proiect de Constituție

 Motivația acestui demers vine din dorință de a participa direct la instituirea unui cadru constituțional solid, cert, clar și funcțional, care să constituie factori de garanție pentru o trăire, dezvoltare armonios-echilibrată și binefăcătoare Întregului Ansamblu Român Neam-țară, în raport cu resursele umane, materiale și asigurată de proprietățile, de orice natură, pe care Neamul Român la posedă de drept Divin și dobândite licit prin hărnicie.

 De asemenea, proiectul nostru vine să instituie un cadru propice și firesc care să garanteze o concertare armonioasă atât în relațiile interne din România, a Neamului suveran român cu cetățenii de alte seminții conlocuitoare, cât și în relațiile reciproc avantajoase pe care România le are sau le va institui cu alte Neamuri.

Studiind majoritatea constituțiilor europene, (așa zis moderne) în fapt au/păstrează meteahna de a segrega oamenii în două clase sociale, respectiv casta dominatoare și casta dominaților. Desigur că au slăbiciunea prevederilor neclare și permisibile care, prin interpretare, pot admite răsturnarea valorilor. Astfel din Neamul sau/și poporul suveran, în fapt angajator indiscutabil al aparatului statal, Neamul ajunge să fie transformat în neam și popor asuprit, și/respectiv statalitatea devine o structură sistemică uzurpatoare, exploatatoare, implicit dictatorială sau/și dirijată infracțional.

Această stare răufăcătoare se instalează datorită uzurpării de către indivizi sau/și grupuri politicianiste a funcțiilor de responsabilitate publică din cadrul aparatului statal și abuziv, producându-se transferul suveranității, de drept aparținătoare Neamului și cetățenilor, în favoare unor indivizi sau/și grupuri partinice și de interes. Grupuri care dispun, în urmă unor acaparări prin variate forțe, de pârghiile Statalității instituind o statalitate oligarh-plutocrată în care Corpul Statal, în special înalții dregători, provin din oligarhia parvenită în urmă dobândirii unor posesii financiar-economice și imobiliare prin practici infracționale, cert ilicite.

 În acest caz statalitatea devine o structură oligarh-plutocrată asupritoare a tuturor cetățenilor care nu fac parte din aparatul statal; se instaurează statalitatea dictatorială implicit coruptă, iar uzurpatorii, afinii, acoliții și susținătorii acestora dispun după bunul plac și asupra forței de muncă precum și de proprietățile materiale aparținătoare de drept Neamului Suveran însă cotropit de oligarhii interni cât și de cei externi.

 Cert este că toate statalitățile dictatoriale se instituiesc prin uzurparea prin forță armată, financiară-economică și făcându-se uz de lipsa de ferme prevederi constituționale, care prin interpretare permit transformarea Statalității Constituționale în așa numitele ”stat de drept” (”dreptul” dictatorilor) care servește cheremul unor persoane adesea obscure, inculte și paranoic-dictatoriale, dar și înavuțite prin fraudă/infracțiuni.

 Evident este că în comparație cu statalitățile dictatoriale stăpânii sclavagismului primitiv sunt mai omenoși față de sclavi, chiar dacă au puterea de decizie asupra vieții și a morții. Totuși, în perioadă sclavagismului primitiv nu se folosea, precum astăzi, practica perfidă de inocularea sistematică a unor mentalității denaturate care duc la o lipsă de discernământ politic a maselor de oameni simpli, însă și la pervertirea, mituirea sau/și eliminarea intelectualității pentru ca această să nu îndrume masele la ridicare.

Astăzi, tocmai deoarece sunt disponibile armele de exterminare în masă, însă și practici și metode perfide și sofisticate de manipulare, dezinformare și constrângere, statalitatea dictatorială și politicianistă se instaurează ușor fără o Constituție care să excludă ferm apariția acestei anomalii.

Desigur, atât în sistemele comuniste cât și în sistemele capitaliste forța financiară, implicit mijloacele de producție, sunt deținute numai de forțe care neagă Suveranitatea Neamului și a popoarelor, și constituite în grupuri financiar/oligarh-plutocrate devin adepți instituirii sclavagismului modern. Marii proprietari, în fapt a unor capitaluri ilicite, dispun liber de toate clasele profesionale pe care le asupresc, și mai ales întruniți sub cupolă ”statului de drept”, casta dominatoare poate institui ireversibil sclavagismul trans-național imperialisto-comunist pe care-l preconizează.

De fapt, aceasta se dorește și se și pune în practică la oră actuală, deși ei sunt conștienți de actul de dezumanizare care preconizează a-l înfăptui urmărindu-și doar interesele, respectiv să devină stăpânii ai unei lumi sclavizate.

Deci cert este că apare necesarul de elaborare și definitivare a unui nou cadru-lege constituțional al Neamului Român, care să garanteze o armonizare între *Neam și Patrimoniul de Rang Național* pe care-l posedă de drept. Armonizare necesară ridicării în toate segmentele și aspectele, atât a Neamului Român precum și a proprietăților sale, respectiv în funcție de chiar proprietățile și de capacitățile intelectuale și creative proprii.

De asemenea, apare imperios necesar ca în baza Constituției să se construiască un cadru-legislativ just, nediscriminatoriu și exigent, deci binefăcător raporturilor de împreună-trăire între membrii Neamului român suveran, precum și între acesta și minoritățile conlocuitoare.

 Aceasta deoarece, în fapt, pe teritoriul României poporul român este format din membrii Neamului Român suveran plus membrii Minorităților conlocuitoare care au drepturi deplin egale dobândite prin demnitatea de cetățeni ai României, fără a avea însă, nici o parte nici altă, drepturi preferențiale sau privilegii cetățenești altele decât cele conforme cu înscrisele Constituției.

 Chiar fiindcă Neamului Român îi revine dreptul de Suveran dorință lui nu este să permită discriminarea în viață socială a indivizilor pe diferite criterii neomenești, deoarece discriminările sunt nefirești însăși principiilor de întemeiere ale Neamului Român fundamentate pe Morala și Principiile Creștine.

Acestea sunt parte din motivaţiile care stau ca temeinicie la aducerea în discuţie publică a prezentului Proiect de Constituţie pe care-l considerăm necesar a fi pus în acţiune/fapt.

Proiectul propus de noi vine ca o variantă care caută să excludă erorile de interpretare sau de altă natură. În spiritul acestei dorinţe îl vom şi supune discuţiei publice pentru a putea fi conspectat şi eventual îmbunătățit şi completat sau modificat în consecinţă, de persoane care au competență valoric-profesională în materie de Drept Constituțional.

Despre influențe la alcătuirea Proiectului.

În decursul/textul TOMULUI I vom arăta, sumar, și raportarea noastră la cei care au întemeiat/așezat bazele a celor ce trebuiesc a fi admise ca fiind: Artă Politică, Constituție de Drept și Statalitate Constituțională.

Indiscutabil, înainte de oricare alte cuvinte vom defini, pentru a fi înţeleşi, că unica gândire practică în care este îndrituită a fi instituită pentru a funcţiona o Constituție de Drept și o Statalitatea Constituţională este aceia care este conformă și cu *Arta Politică* și respectiv cu *Practica Actului Politic*, fiind chiar obligată să respingă oricare practică de sorginte Politicianistă partinic-ideologică.

(politicianism=interesul personal sau/şi de grup partinic ideologic sau/şi economic, financiar, infracțional)

Desigur la elaborarea Proiectului nostru al *Constituției de Drept* am uzitat și ne-am orientat și de considerentele, bine făcătoare sau dimpotrivă, pe care le-am dedus din analiza diferitelor teorii, gândiri filosofice, vederi ideologice și ale unor constituții și constituționaliști.

 Din primele cuvinte trebuie să arătăm că sunt, de fapt, considerente unanim acceptate ale teoreticienilor, ideologilor care au fost preocupaţi de elaborarea unei constituții, de forma de orânduire Statală și respectiv și de organizarea unei structuri sistemice instituționale, Statalitatea. Considerăm că, din interes politicianist sau/și eroare voită, constituționaliștii nu se bazau pe gândirea filosofilor și a logicienilor care înțelegeau Arta Politică ci erau adepți ai diferitelor ideologii pe care interesați le serveau.

 Indiscutabil suntem aproape în totală opoziţie cu teoreticienii şi ideologii care acordă statutul de Putere Suverană structurii Statale, şi cert în opoziţie ne aşezăm faţă de toţi acei teoreticieni, ideologi și constituționaliști care fac aprecieri sau/şi cuantifică un anume necesar al volumului de instituţii sau/și al membrilor angajaţi din acestea. False sunt şi teoriile Statalității minimale cât şi cele ale Statalității omniprezente sau chiar totalitare.

 Personal/noi considerăm că numărul instituţiilor, scopul și rostul/direcţiile de lucru ale acestora, precum şi numărul de inşi angajaţi în fiecare dintre instituţiile Structurii Statale sunt bine determinate de o judicioasă echilibrare, chiar pre-gândire logică, cu necesarul pe termen imediat, mediu (10-20 ani.) sau îndelungat în funcție de volumul de lucru care se impune prin necesarul util pentru o bună/armonioasă Conducere ale Treburilor care decurg prin/din existenţa Ansamblului Neam-țară, care Ansamblu de fapt incumbă până şi Statalitatea Constituţională ca pe o structură organizatoric-coordonatoare a Ansamblului.

Astfel indiscutabil considerăm că în chiar funcţie de volumul de Acte Politice necesare/pretinse de trăirea/ființarea Ansamblului Neam-țară este a considera şi că, uneori chiar se impune a se face o restrângere sau lărgire a Structurii Statale, dar în raport cu necesarul pretins de Volumul de Lucru care-i revine prin condițiile date de fluctuațiile problemelor care sunt pretinse/impuse de chiar trăirea Ansamblului Neam-țară. Deci nicidecum volumul Statalității nu este permis a depinde/fluctua în funcție de interese grupurilor partinic-ideologice, care adesea recurg la funcții sinecuri doar pentru a-și satura proprii afini, membrii, amantlâc și pentru a-și mări numărul de votanți dependenți de ele.

 Din principiu, însă şi conform unei logici a necesarului a ceva ce-i util, noi susținem că Statalitatea nu poate fi nici una “omni prezentă” (practicată în de ideologia socialistă și comunistă), nici aceia care practică o ”suprasaturație a statalității” cu fidelii/servii oligarh-plutocratismului (susținută de capitalism), precum nici una “minimală” (invocată şi lăudată de ideologia liberală/libertină)

Noi considerăm și gândim Statalitatea ca fiind o structură sistemică cu un Corp Instituţional şi un Corp Statal de angajaţi determinate de necesarul util și definite de volumul de *Decizii Politice şi Acţiuni Politice*, care pe termen scurt, mediu, însă chiar şi permanent, determină/decid periodic atât felul/rostul şi numărul instituţiilor cât şi volumul angajaților din Corpul Statal.

Indiscutabil numărul de instituţii centrale și din teritoriu precum şi angajaţi Statalității trebuie direct corelat cu prevederile Constituției și cu necesarul strict util prin care să se asigure satisfacerea competentă și valorică a nevoilor bunei funcționări a Statalității pentru a deservi eficient întregul Ansamblu Neam-țară.

Corect este și că, constituțional trebuie a se defini atât o structură sistemic rânduită a instituțiilor și chiar un volum de instituţii care logic este previzibilă ca necesar util; precum şi un număr de persoane angajate permanent în cadrul acestora, în funcție de atribuțiile și volumul de lucru al fiecărei instituții sau/și în funcție de numărul cetăţenilor din cadrul Țării și respectiv al diferitelor zone locuite pe care instituția respectivă o deservește.

Constituțional, de principiu, chiar trebuie definită și mărimea numerică a angajaților permanenți din Corpului Statal, fie și cu o aproximaţie/coeficient de plus/minus 1-1,5% angajați, deci cu o eroare recorectabilă imediat ce-i sesizată ca necesară sau nu necesară.

Noi înțelegem că, tocmai fără de o definire justă și logic corectă, atât a Corpului Instituțional cât și a Corpului Statal al angajaților permanenți și vremelnici (aleși), se va determina o inflație/obezitate a Statalității de către grupurile partinic-ideologice parlamentare, care vor recurge abuziv și nu justificat la născocirea de instituții și posturi bugetate sinecură pentru a își angaja în acestea afinii, susținătorii sau membri de partid.

Desigur, uneori pe termen imediat sau scurt intervine, fiind forţată de împrejurări și factori cauzali imprevizibili, necesitatea instituirii unor anume instituţii temporar-tranzitorii, care situație pretinde: fie transferul de la o instituţie la alta a unor angajați; fie angajarea unor noi membri cu pregătire valorică și utilă la necesarul ivit imprevizibil, pretinsă de o stare de moment.

Considerente despre Arta Politică.

Conform cu semantica denominațiuni și cu sensul de fond al noțiuni proprii, Arta Politică este diametral opusă Politicianismului.

Considerând Actul Politic ca fiind un rezultat al unei Juste şi Competente Deliberări admitem şi nu discutăm ci susţinem necesarul mai multor Gândiri Politice ca fiind util-necesare, însă prin Logică Politică ne opunem actelor politicianismului-partinic sau de grupuri de interese.

Astfel, deși nicidecum nu înţelegem că participarea la Actul Politic a mai multor idei susţinute de varii Grupări Politice este de exclus sau de acuzat ca fiind inutile, chiar dacă acestea în multe Deliberări Politice vor produce discuţii şi chiar o lentoare, întârziere în luarea Deciziei Politice. Aceste discuţii, fie ele unele chiar contradictorii, le considerăm şi acceptăm tocmai implicite unei cât mai corecte Decizii Politice, care nicidecum nu poate fi una unilaterală, pripită sau chiar imperativ determinată de un Grup Major participant la Actul Decizional.

Însă tocmai în aceste considerente şi logică noi înţelegem şi susţinem că nicidecum nu pe criteriile fervent invocatei democrații sau pe forța statalității omniprezente, dar nici pe o majoritate oarecare se poate defini Decizia Politică prin care se va hotărî Factorul Cauzal propice/util, cu scopul punerii sale în act pentru a produce efecte scontate spre beneficiul Ansamblului Neam-țară.

În contrariu cu toate teoriile şi ideologiile de până astăzi, deci şi celor de apartenenţă la mult lăudata democraţie, noi susţinem condiţia ca numai acea idee/gândire trebuie să fie acceptată ca fiind Decizie Politică indiscutabilă, deci o Justă Hotărâre, care indiferent de la cine vine, este acceptată și pusă în act prin o corectă Deliberare Politică și ca fiind cea mai de Valoare Propunere.

În Logica Politică primează prin excelenţă şi trebuie pusă în practică acea gândire/idee/propunere care este cea mai bine făcătoare întregului Ansamblu Neam fără a aduce atingeri nici uneia dintre părțile sale, și fiind admisă ca ultimă Hotărâre Politică chiar dacă vine de la un singur ins care participă la propuneri sau/şi deliberare.

Desigur, tuturor acelora care vor invoca Democraţia le vom răspunde că: Indiscutabil suntem de acord nu doar de principiu, ci chiar deplin cu teoria lui Solon, Socrate, Platon, Aristotel, Xenofon. Însă pentru a o considera şi admite democrația ca fiind o practică funcţională, şi nu periculoasă sau chiar devastatoare în multe cazuri, vom preciza că numai în cazul în care, în totalitatea lor, Oamenii Politici şi Electorii au capacitatea de înțelegere a Artei Politice iar Decidenţii Politici au capacitățile, virtuțile care să-i îndrituiască în a lua cele mai corecte Decizii Politice.

Avem ferma convingere că în viitorul apropiat foarte mulţi oameni conştienţi de motivul în care tot mai acut se instaurează *Pseudo Statalitatea* care oricât ar încerca să-şi ascundă lipsa de onestitate faţă de Neamul Suveran, şi în particular a Contribuabilului care-i întreţine costurile mari, este din ce în ce mai obeză şi membrii Corpului Statal tot mai mult apartenenţi Interesului politicianist.

 

Insistăm asupra Instituției Referendumului

Atenționăm reiterând pentru a întări că excluderea singurei căi constituţionale amiabile, respectiv a Instituției Referendumului, culmea, prevăzută în/prin prevederile Constituţiei 1991, dar greu de realizat, determină ca nicidecum să nu existe o cale prin care Neamul Suveran să poată a-şi exercita liber Voinţa şi Dreptul Legitim la Apărare a propriei Ființe și a propriilor Interese Suverane. Fapt care vine ca o practică total eronată şi deplin dictatorială și în consecinţă constrânge Neamul Suveran ca legitim să procedeze la acţiuni extreme, ridicări de mase chiar și violente pentru a-şi exercita Dreptul Suveran la o trăire demnă și un trai decent.

Este cert eronată și practica dictaturii statale sau/şi a actelor guvernamentale politicianiste care aduc atingeri Intereselor Neamului Suveran precum și, în genere, însăși ființării Ansamblului Neam-țară.

Și din acest considerent Proiectul nostru, Constituţia de Drept, nu permite Statalităţii, în întreg sau unei Instituţii ale sale, ca să instituie legi care să excludă sau să îngrădească prin forță, mai ales, dreptul-obligaţie a Neamului Suveran de a recurge la demonstraţii de masă paşnice, ridicări sindicale sau la revolte de mase susţinute de practici și mijloace necesar-impuse.

Principiile de Drept Internațional definesc Drepturile inerente/intrinseci Neamurilor și Ființei Om, precum și toate legile în materie definesc Dreptul Legitimei Apărării.

În aceiași logică, noi considerăm că toate Acțiunile determinate de actul Legitimei Apărări a Drepturilor de Suveran ale Neamului Român îi revin de drept și sunt indiscutabile fiind acțiuni care vin, în mod firesc şi motivat logic, numai în consecinţa unei agresiunii, faptă care impune obligatoriu Neamului Suveran, a fi împotriva agresorului, fie acesta chiar Statalitatea devenită dictatorială și opresivă dirijată de interesele membrilor din Corpul Statal sau/și sub presiunea unor interese externe României.

Mai mult, deşi este cunoscut că, în genere, Statalităţile Dictatoriale care invocă democraţia şi impun ”Statul de Drept ideologic” sunt cele care devin „Factorul Cauzal” declanşator de proteste stradale, revolte, revoluții şi care pot provoca stări conflictuale şi chiar de război civil.

Nescriind explicit Dreptul la Legitimă Apărare a Neamului Român Suveran este indiscutabil, și, că Constituţia 1991 nu a ţinut cont şi nu vine, prin paragrafe clare, exprese şi explicite, în a împiedica pe membrii din Corpul Statal să procedeze abuziv-dictatorial, ci chiar Constituţia 1991 însuşi nu este conformă cu principiile unei Constituţii de Drept fiind una ideologică, cert politicianist elaborată, impusă prin manipulare şi instituită pe căi oneros-imperative.

Deci, considerăm că eronat este a tolera și a permite elaborarea și instituirea unei Constituții de către grupări ideologice, și nicidecum nu ne permitem a considera că un *Act Politic* de o atât de mare importantă statură/rang să fie acordat ca lucrare, fără de vreun temei just, la latitudinea grupărilor ideologice.

De fapt, în 1991, elaborându-se o Constituţie ideologic-partinică s-a statuat, tot abuziv şi convenabil partinicului politicianist, şi actualul aşa zis ”Stat de Drept”. În realitate o parodie a Statalității Constituționale și care de fapt este efectiv o structură sistemică ideologic-infracțională.

Grupările partinic-ideologice sunt de regulă, prin motivul structurării lor, compatibile cu dirijismul autoritar, dictatorial, sau/si clientelar. Însăși persoanele care alcătuiesc îndeobște grupările partinicului ideologic sunt indivizi lipsiți de caracter omenesc și se asociază numai din dorința de a domina, a se înavuți și deci caută a parveni în Statalitate, ca şi membri ai Corpului Statal. Parvenirea lor în funcții publice, de regulă, se bazează prin varii practici de manipulare şi corupere prin forţe precum: presa partinică, intelectualitatea obedientă, forţe armate de coerciţie și intimidare, precum şi folosindu-se de mijloace materiale care, de fapt, sunt spoliate din Banul Public sau/şi atrase de la grupări de interese financiar-economice, chiar și străine României 

Suntem obligați să atenționăm și să arătăm că:

După ridicarea din 21/12/1989, partidul comunist din România a reuşit cu rapiditate refacerea sa, aceasta fiind posibilă deoarece a folosit structura comunistă deja existentă din întreg teritoriul ţării, în care membri din gruparea Iliescu erau parte şi chiar aveau diverse funcţii de conducere.

Evident, aşa precum s-a procedat la instaurarea comunismului, prin guvernul democrat Petru Groza, tot aşa a fost realizată revigorarea comunismului după 21/12/1989 prin gruparea, pretins democratică, tutelată de Ion Iliescu. Astfel, prin o contra revoluţie comunistă şi potrivnică idealurilor Ridicării Anti-comuniste din 17-21/12/1989, Gruparea Iliescu tot sub ideologia şi cupola comunism-democraţiei, şi chiar fiind susţinută şi de forţe externe, s-a revigorat, reinstalat și s-a reinstaurat ideologia, structura și membri aparţinători de fapt vechiului regim comunist-ceaușist.

Desigur, vorbind de forțe de susținere externe ale grupării Iliescu, este corect să arătăm că erau determinate de interesele forțelor capitaliste de a transforma fostele țări din Tratatul de la Varșovia în piețe de desfacere. De fapt, forțele capitaliste din Occident doar superficial și strict propagandistic sunt antagonice comunismului, fiindcă în fond masiva economie capitalistă nu era interesată şi nu dorea dispariția celor două forţe mondiale.

Explicitam, arătând că o cădere bruscă a sistemului comunist est-european, constituit în Tratatul de la Varşovia, ar fi dus implicit la inutilitatea tratatului N.A.T.O., fapt care era cert cunoscut și nicidecum de acceptat de marii magnați deținători ai forței pecuniarist-materialiste. Era evident că s-ar fi produs o rostogolire periculoasă, pricinuită de o atare stare de fapt, care declanşa pierderi enorme în special finanţiştilor şi patronilor oligarhiei producătoare de armament şi echipament militar, iar sistemul capitalist s-ar fi prăbuşit odată cu cel comunist.

În România, ca de altfel în întreg fostul lagăr comunist central și est european, reaşezarea comunismului de tip bolşevic pe noi criterii pretinse de comunismul-capitalist (larg practicat şi în Occident) este factorul cauzal care a dus la instituirea unor norme statale care să permită transferul de capital însă şi al mijloacelor de producţie în mâna comuniştilor care poftesc să devină oligarh-plutocraţii României, chiar şi servind interesele expansiunii piețelor de desfacere necesare și dorite a fi dirijate de producătorii/oligarhii din Occident.

Prin decrete, legi şi mai apoi prin Constituţia 1991, permisibilă şi ideologic concepută, au fost uşor generate legi facile delapidării/estorcării din Avuția Naţională, în favoarea celor care au acaparat pârghiile statale şi care au gândit premeditat că pot deveni capitalişti dacă devin membrii ai Corpului Statal, respectiv parlamentari, guvernanţi, primari şi alţi funcţionari publici.

Evident este că, pentru a satisface şi dorinţa hegemonică a forţelor occidentale, s-a dispus şi distrugerea sistematică a capacităţilor de producţie ale României. Acţiune care a dus la colapsarea și falimentarea intenţionată a tuturor capacităţilor de producţie internă sau/şi acapararea prin transfer către membrii partidului comunist, în mare parte menținuți ca Funcţionari Publici şi conducători ai instituţiilor şi întreprinderilor româneşti.

Astfel colapsul economiei naționale, căruia concomitent i s-a alăturat deschiderea importului de produse de larg consum, a determinat inevitabil şi prăbuşirea economică, financiară şi a monedei naţionale. Menţionăm că aceasta s-a produs cu toate că în momentul 1990, Ianuarie, 01, era unica monedă din lume care nu avea nici o obligaţie faţă de finanţele străine, ba din contră, România avea de încasat sume considerabile pe bunuri exportate și lucrările executate la terțe țări, bani care au fost delapidați tot de unii membrii ai grupării-Iliescu prin diverse inginerii financiare.

Nu putem să nu menţionăm și că, împotriva Intereselor Suverane Române s-a procedat şi la intenționata nemenţionare, în Constituţie, că resursele naturale ale subsolului și solului din Teritoriile româneşti poate fi exploatat doar în interesul poporului din România şi eventual externalizat doar ca produs finit sau prin schimb în contra-partidă de materii prime, schimb care faptic ar fi necesar și economiei românești.

Acesta este procedura, sintetic arătată, a cadrului în care din 1.1.1990 actualii parveniți ca oligarh-plutocrați au ajuns fie direct, fie prin interpuşi să dobândească şi să manipuleze aproape întreg Patrimoniu Naţional al României. Și nu vorbim doar de cel economic-financiar ci chiar şi de acel din domenii care au aparținut Patrimoniului Spiritual și Intelectual, respectiv a cercetării științifice, învăţământului, culturii, sănătății publice, prospecţiunilor miniere, şi a altor domenii de Importanţă Naţională. Este cunoscut că multe documente secrete din cercetarea fundamentală şi mai ales a cercetării în domeniul prospectării resurselor minerale ale României au fost externalizate prin acte de trădare a Intereselor Naţionale, comise de cei care le aveau în păstrare şi protejare.

Astfel, vinovăţia actualei stări de colaps financiar, economic, social însă şi politic se datorează trădării Intereselor de Neam și implicit de Țară, de către grupările oportuniste de interes cert politicianist şi anti-naţional. Aceste grupări partinice sub masca democraţiei uzurpă funcţiile cu/de responsabilitate publică precum şi marea parte a funcțiilor de conducere ale instituţiilor şi întreprinderilor din sistemul fost etatist.

Prin instituirea unor legi admise de erorile Constituției 1991 s-a liberalizat practica infracțională prin care aceste grupări, indiscutabil partinic-politicianiste și comuniste, acaparează/dispun de aproape toate Proprietăţile Neamului Român Suveran sau le distrug la îndemn şi porunci externe. Membri angajați în Corpul Statal procedează, direct interesaţi de a parveni şi a se îmbogăţi, la oricare practică infracțională pentru a parveni și a se menţine în dregătoriile statale pe care apoi le folosesc ca pârghii/instrumente pentru a se îmbogăți prin delapidări, însuşire de bunuri şi chiar de întreprinderi, sub protecţia normelor proteguitoare şi chiar în complicitate cu membrii Justiţiei.

Factorii cauzali care au determinat Starea actuală a Națiunii Române:

1. Azi, în 2011, fiind cunoscută Starea Națiunii vom rezuma-o ca fiind una dezastroasă și la limita unui colaps generalizat, însă vom recurge/insista în a arăta factorii cauzatori ai aceste stări.

2. Cert, în România nu putem vorbi actualmente despre existenţa şi cu atât mai puţin de funcţionarea unei Statalităţi care respectă o Constituţie de Drept.

3. Evident este si că, Constituţia 1991 a fost impusă de o grupare partinică aparţinătoare vechi structuri care practica dictatura oligarhiei comuniste.

La ora actuală, 2011, Corpul Statal a devenita un sistem partinic plutocrat-capitalist, care uzitând de ambiguitatea şi permisibilitatea Constituţiei 1991 au creat şi un Corp Statal infracțional, cu aspectul hibrid comunistoid-capitalist.

Parlamentul este alcătuit doar formal din diferite Grupări Partinice care de fapt au aceiași origine, fosta structură comunist-ceaușistă, și desigur sunt bazate pe acoliții și progeniturile foștilor nomenclaturiști comuniști. Astfel organizate grupările partinice parlamentare conlucrează complicitar și doar cu o formală rotire de cadre care de fapt muncește în interesele politicianiste proprii și se înțeleg transpartinic lucrând cert politicianist și infracțional.

4. Nu contestăm că şi în Constituţia 1991 a României este recunoscut că Neamul este Suveran şi poporul porunceşte Statalităţii. Cu toate acestea, in nici o prevedere din conţinutul constituției nu i se atribuie Neamului Suveran Român nici o cale proprie de acțiune capabilă a-i garanta ferm dreptul în a-şi exercita Suveranitatea. Adică, având şi Legitimul Drept de a sancţiona membrii Corpului Statal care nu-şi onorează angajamentul şi jurământul depus.

a) Chiar dacă scriptic este prevăzută constituţional Instituţia Referendumului aceasta nu poate fi pusă în act fără admiterea de către Preşedintele Statalităţii sau/şi de Parlament. Astfel, de fapt, Instituţia Referendumului este îngrădită de a fi pusă în act chiar de către Președinte, Parlament și de Guvern, act inadmisibil și injust deoarece punerea în act a unei judecăți nu poate fi la latitudinea acelui/ora împotriva cărora este firesc ca judecata să acţioneze decizional sau/şi sancţionatoriu, liber și fără opreliști.

Deci, Voinţa Neamului este lăsată la discreția acestora care nu pot fi contestaţi nicidecum pe perioada unui mandat pentru abaterile săvârșite în perioada dintre două scrutine electorale.

b) Astfel fiind, este deplin ilogic, eronat, injust şi cert dictatorial ca să nu se admită exercitarea prin Instituţia Referendumului sau/şi prin alte practici funcţionale a însăși Dreptului la Legitimă Apărare a Ființei de Neam, a intereselor și a drepturilor care revin Neamului ca Suveran.

Note explicative:

Înainte de a intra în cele cuprinse în preambulul proiectului nostru, și în etalarea spiritului cuprins în TOMUL I și respectiv la prezentarea în întreg a prezentei lucrări, dorim a mai arata și că:

1. Azi, în anul de grație 2011, când aducem unele completări prezentului Tom I, gândim cu prioritate la interesele Neamului Român, deci am revăzut Tomul considerând necesar a aduce noi susțineri Proiectului nostru de Constituție elaborat în anii 1981-1985 sub imperiul comunist-ceaușist.

Înțelegem cu dezamăgire că nici actualmente, de fapt, nu s-a produs o Statalitate rânduită/condusă de Elitele Românității, așa cum preconizăm noi a fi realizată o Statalitatea Constituţională, ci și actualmente se menține doar o structură instituţională vastă a cărui Corp Statal a preluat viciile şi practicile mizere ale foştilor dominatori din perioadele anterioare, respectiv sclavagiste, burgheze, capitaliste și comuniste.

2. Desigur și în consecinţa stări de fapt actuale, de colaps generalizat, propunem și dorim a aduce în discuție acest Proiect de Constituţie de Drept şi dorind să nu mai fie posibil, în viitor, instaurarea unei dictaturi criminale şi sclavagiste, precum aceia din perioada Carlistă (Carol II) şi a aceleia cu o altă ideologie însă tot dictatorială, care a funcţionat în perioada bolşevic-comunistă când Cetățenii României au ajuns sclavii membrilor aparţinători aparatului statal bolşevic-comunist și respectiv sub teroarea opresivă a aparatului de coerciție și opresiune din subordinea U.R.S.S-ului.

3. Proiectul de Constituţie, propus de noi, susţine în special eliminarea oricărei posibilităţi de instaurare a unei statalități oligarh-plutocrate sau/şi dictatoriale. În fapt statalitățile de factură comunistă sau capitalistă sunt dictatoriale şi asupritoare, precum este şi aceasta actual instaurată după 21/12/1989 de către gruparea comunistă condusă de Ion Iliescu şi apropiaţii săi, statalitate care a distrus, și-a însuşit și a înstrăinat o marea parte a Avuţiei Naţionale.

4. Încă şi în acest an, 2011, ne gândim că este necesar să publicăm acest Proiect de Constituţie, fiindcă asistăm la o involuţie a păcii sociale și financiar-economice, precum şi la o neîncetată stare beligerantă, pentru putere, între Grupările Partinice parlamentare. Frământare beligerantă care le dovedește acestora politicianismul gregar şi nicidecum apartenență la cadrul firesc necesar și definit pentru Grupările Politice care respectă Principiile și Practicile intrinseci Artei Politice.

Desigur starea beligerantă fiind un factor cauzal care determină o stare generală dezastruoasă, o efectivă incapacitate de a conduce corect și efectiv armonios și echilibrat, precum determină şi posibilitatea existenței unor grupuri care produc o devastare a bogăţiilor naturale incumbate de/în teritoriile României, și în fapt aduc grave atingeri întregului Ansamblu Român Neam-țară.

Disputele belicoase sunt permanente şi duse între Grupările Politicianiste parlamentare care indiscutabil sunt provenite din foştii comunişti-bolşevici, urmaşii acestora, intelectualitatea obedientă şi desigur membri şi acoliţii din fostele structuri de dirijare și coerciție comuniste. De fapt, este o stare beligerantă între grupările de parveniţi care s-au înregimentat în varii grupări partinic-politicianiste de sorginte cert comunistă care azi au devenit oligarhi-plutocraţi prin fraudă şi trădarea Intereselor Naţionale.

Aceste frământări, care exclud practicarea unor politici convergente şi armonios echilibrate în interesele Neamului Suveran şi a cetățenilor României, au determinat şi produs actualul colaps în toate domeniile, prin excelenţă în cel educaţional, politic, social, financiar, economic, etc. prin efecte cauzate de/prin practici politicianiste și jaf.

5. Prin practici politicianiste sunt excluse total Practicile Politice, care sunt total înlocuite de acţiuni politicianiste şi implicit beligerante între partinicul parlamentar divizat în două sau mai multe grupuri de interese. Aceste grupuri partinice de interese nicidecum nu se preocupă de Politici pe termen scurt, mediu, lung sau/şi rânduite în cadrul unui Proiect de Țară, care să fie bine făcătoare întregului Ansamblu Neam-țară.

Prin scopul lor politicianist, aceste grupări partinic-ideologice, sunt împărţite în grupări ideologic-antagoniste care practică o permanentă propagandă „ideologică” personală, prin a cărei mijloc duc o luptă pentru acapararea Funcţiilor Publice din cadrul Statalităţii. Astfel, conflictual și neîncetat căutând răsturnarea guvernului din care nu sunt parte şi cu predilecţie ducând acerb o luptă pentru accederea în funcţii de conducere care sunt facile infractorilor din Corpul Statal pentru a practica jefuirea Bunurilor şi Banilor Publici. În acest sens sunt cazuri frecvente când membrii diferitelor grupări partinice convin la înţelegeri transpartinice, de factură complicitar/infracțională, ca să poată spolia Avuția Națională.

Este de o enormă gravitate şi producătoare de grave prejudicii în genere populaţiei din România, şi în special Neamului Român Suveran, persistenţa activă a acestor dispute belicoase, interpartinice şi interinstituţionale, care sunt practici caracteristice şi indispensabile politicianismului partinic dictatorial.

6. Este evident și că tocmai datorită erorilor și a posibilităților de interpretare intenţionat admise în Constituția 1991, elaborată de indivizi aparţinători comunismului și intrușii acestuia care a acaparat toate partidele partinice din România, chiar şi pe acelea aşa zise istorice, s-a ajuns să fie uzurpate funcțiile și pârghiile statale de Grupurile Partinice care abundă în infractori.

Procedându-se împotriva oricăror legi şi uzanţe, aparţinătoare Artei Politice, se promulgă legi, decrete, norme neclare şi interpretabile, precum sunt şi prevederile constituţionale care de fapt permit aceasta. Desigur, și prin practicarea în mod arbitrar şi abundent a asumărilor de ordonanțe, hotărâri și răspunderi de guvern, aceste Grupări Partinic Parlamentare îşi ating interesele meschine în perioada cât sunt la Guvernare. Faptic, toate pârghiile statale sunt folosite ca un aparat represiv împotriva Neamului Român Suveran, de fapt deteriorând starea de ființare a întregului Ansamblu Neam-țară.

7. Evident este și că, actualmente s-a instaurat un politicianism dictatorial exacerbat, tocmai de această luptă intestină din cadrul grupărilor parlamentare, care degradează și pacea dintre autoritățile statale.

În fond, politicianismul este practicat de parveniții oligarh-plutocraţi din grupările partinice, care vor să acapareze poziţii care-i avantajează în a-şi însuşi parte cât mai extinsă din Avuţia Naţională. În acest interes personal și de grup partinic este că practică şi promulgarea de legi, decrete şi norme care să-i ajute la spoliere, delapidare, vânzarea teritoriilor țării şi alte infracţiuni cu caracter trădător de devalizare a Bunurilor Publice.

Adeseori și prin practicarea nejustificată a ordonanţelor guvernamentale şi a trecerii tacite a legilor prin parlament, sunt impuse legi care acţionează în interesele Funcţionarilor Publici sau/şi ca să-i exonereze de a răspunde legal pentru gravele infracţiuni săvârşite, de către unii dintre funcţionari, cu rea credinţă şi din interese proprii de înavuțire prin fraudă.

8. De fapt sunt evidente cinci acţiuni permanente și caracteristice partinicului-politicianist, care se însumează în:

a) O propagandă ideologică permanentizată, astfel încât perioada dintre două scrutine electorale a devenit o stare absurdă cu aspect evident de campanie electorală și de injurioase acuze reciproce;

b) O luptă pentru acapararea Funcţiilor Publice de conducere, formarea de sinecuri și de schimbare a Funcţionarilor Publici Permanenţi incomozi sau/şi nealiniaţi partinic;

c) Un act de prim interes fiind și preocuparea de jefuire directă sau/şi prin intermediari obedienţi sau complici ai Banului, a Bunurilor Publice și în genere a Avuției Naționale;

d) Actele de trădare vărsate/derivate din interesul de a fi susținute de forțele politicianiste străine, actualmente cu predilecție de cele occidentale, cărora le fac concesii/favoruri de ordin material și cedări de Suveranități Naționale, admițând ca aceste forțe să pretindă chiar și diverse legi avantajoase lor.

e) Și nu în ultimul rând o deplină ignorare/desconsiderare a Intereselor Naționale coroborată cu o asuprire și pauperizare a întregii populații a României pe care o consideră ca sclavă a lor.

9. Fără de dubiu atât o constituție ideologică precum și partinicul politicianist sunt factorii cauzali al permanentizării unei lupte intestine, dintre grupările partinic ideologice, precum şi a conflictelor în cadrul Instituţiilor Statale.

Partinicul politicianist odată ce a parvenit ca majoritate în Parlament, şi respectiv la guvernare, desconsideră interesele Neamului Suveran; permanentizează propaganda mincinoasă şi lupta inter partinică, fapte care facilitează şi oferă condiții ca actele legislativului, ale executivului și cele de justiție/dreptate să fie corupte și pervertite în favoarea intereselor politicianiste, fapt care permite oportunităţi chiar și grupurilor infracționale din România și exterior să acapareze poziţii financiar-economice, sub protecția legilor necinstite care-i avantajează în a-şi însuşi oneros o cât mai mare parte din Avuţia Naţională.

În încheierea prefeței noastre arătăm că:

1. Indiscutabil conform și susținuți de realitățile evidente am căutat unde şi în ce constă multele greşeli și interpretabilitatea Constituției 1991, erori care permit și actualului, așa numit ”Stat de Drept”, ca numai superficial, sumar, foarte aleatoriu sau nicidecum să îşi îndeplinească Menirea sa de Instituție Sistemică de Coordonare Politică a Ansamblului Neam-țară, în cazul nostru Român.

2. Considerăm că grupările partinice şi mai ales conducerea acestora și proprii membri pe care-i promovează în ”Statul de Drept”, actual practicat, ar fi trebuit să înţeleagă de la sine cuviinţă că Statalitatea este un organism sistemic structurat care este și funcţionează constituțional ca un simplu Angajat al Neamului Suveran.

Însă fără de dubiu politicianiștii, ideologii și în genere capii grupărilor politicianiste înțeleg că, în atare condiţii date de o firească subsidiaritate definită prin Statalitatea Constituţională nicidecum nu şi-ar putea satisface propriile pofte de înavuţire prin oricare mijloace, şi desigur nu ar mai putea a-și aduce protecţii lor, familiilor şi acoliţilor lor care abundă numeric în toate ”Statele de Drept” care sunt ticsite/însoțite și de grupuri cu interese de parvenire şi îmbogățire frauduloasă.

3. Indiscutabil viciile datorate lipsei de Caracter Demn Omenesc și cu prioritate lipsei profunde de Iubirea de Semeni, de Adevăr, de Dreptate și mai ales neînțelegerea necesarului indispensabil a Iubirii Ascultătoare de Dumnezeu/Suprauniversalul a toate Ziditor și Neamul Român Proprietar au determinat transformarea/denaturarea Firescului Ființei Om și au exclus aproape total fireasca Trăire în Comuniune, Armonie-echilibrată.

Astfel fiind realitatea evidentă, și cunoscută istoric, a determina ca din egoism, orgoliu și avariție și alte vicii posesive să erupă în timp o stare de permanentizare a dihotomiei creatoare de dominatori și dominați.

Această dihotomie gregară pe cât de odioasă în decursul istoric s-a ”civilizat” desigur concomitent și în raport direct proporțional cu emanciparea și evoluția cunoașterii/științei, devenind astăzi un grav flagel, flagelul înrobirii/sclaviei moderne, respectiv opresiunea ridicată la grad de dictatura organizată într-o structură sistemică Statul de Drept (Infracțional). De fapt un Stat de Drept dirijat/guvernat de o castă dominatoarea alcătuită din grupări politicianist-ideologice care la acest moment istoric, 2011, conlucrează nu doar transpartinic în cadrul unei țări, ci care cu interdependență servilă conlucrează transnațional pentru a avea forța (pecuniară, armată, de coerciție) de dominare a Mulțimii Sărmane, respectiv a castei dominate.

4. În aceste înțelegeri și cunoașteri am muncit la acest Proiect de Constituție începând din anul 1981, și cu Voia lui Dumnezeu gândind și călăuziți fiind doar de interesele Neamului Român, care este Suveran oricărei legi constituționale sau/și oricărui corp statal, l-am definit în acest an 1985, în era comunist-bolșevică, obligați fiind să lucrăm în secret din cauza amenințări terorii comuniste, care îngrădește dictatorial libertatea spiritului, gândirii precum și a manifestării faptice și bine lucrătoare ale capacităților omenești.

 Desigur, am desconsiderat temerea, însă am uzat și de imperiul prudenței tocmai deoarece atunci ca și acum gândim la interesul Neamului Suveran Român; nu însă fără a ne gândi și la întreaga omenire care este pretutindeni asuprită de diverse forme de statalități nedrepte. Statalități care cu scop bine determinat de pofta hegemonică de asuprire uzurpă drepturile la liberă determinare a Neamurilor/popoarelor precum și la libertatea sacră/inerentă a Omului, Neamurilor și a Omenirii în genere.

Această anomalie a Statalității Constituționale, respectiv ”Statul de Drept” de sorginte ideologic-politicianistă, este practicat pretutindeni, desigur că și în Occident sub masca Statalității Democratice, chiar dacă cu emfază politicianismul comunist, capitalist, precum și mondialist (un hibridoid imperialism +capitalism+comunism) își afișează cu aroganță că este de neînlocuit și-și apără inamovibilitatea sub pretenții democratice și invocă/scandează drepturile și libertățile omului.

Arătăm esențiale erori de fond ale Constituţiei 1991.

1. Constituția 1991 nu are fundamentare pe virtuți, caracteristici, precum nici corespondențe și compatibilitățile necesar/intrinsece și obligatorii instituirii unei Constituții de Drept și respectiv necesare și definirii unei structuri sistemice corespondente unei Statalități Constituționale, adică:

a) Însăși elaborarea Constituției 1991 nu respectând obligația de a fi elaborată și de a decurge și a dovedi că recunoaște ca fiind subsidiară „Principiilor de Fundamentare și de Trăire ale Neamului Suveran Român” fapt care dovedește și că nu consideră Ierarhia Valorilor și de aceia unele prevederi chiar contravin cu acestea și fie și din eroare (voit susținem noi) contestă flagrant apartenența Neamului Român la Principiile Creștinătății;

b) Fără de dubii arătăm că: În întreg cuprinsul constituției 1991 nu sunt înscrise sau pomenite măcar din eroare, cuvintele *Creștinătate sau Creștin*;

c) Deși cei care au elaborat Constituția 1991 cunoșteau că aceasta va ființa pentru Neamul Român Creștin, totuși este ignorată obligația de înscriere a Bisericii Creştine ca fiind de Rang Național și independentă de Statalitate. În consecința acestor omisiuni (posibil voite de mentalitatea comunistă) admite membrilor Parlamentului, Guvernului și altor instituții publice să facă rabat de la conduita cerută de Principiile și Morala Creștină.

2. Lipsa de competență, capacitatea de a discerne politic, însă și lipsa de caracter omenesc a marii majorități a dregătorilor sunt cauzate, indiscutabil, datorită lipsei de admitere și pretindere, de către constituția 1991, a *Selecției pe Criteriul Valorii și a Competenței dovedite*, respectiv admite propunerea/numirea și accederea unor neaveniți în Funcții Publice numai pe motivul că-s „Șefi sau propagandiști de partid”.

a) Indiscutabil că accederea în Funcțiile de Demnitate Publică, respectiv în Statalitate, este a se considera ca fiind necesară imperativ Selecția pe Criteriul Valorii și a Competenței dovedite înțelegând că:*Demnitățile Publice de drept și logic revin personalităților cu statură de Eligibili, respectiv de Aristocrație a Elitelor Naționale*

3. Chiar dacă Constituția 1991 înscrie, în articolul 2, și recunoaște „Suveranitatea Națională”, nicidecum nu arată și nici nu definește clar, explicit și categoric prin care practici și mijloace Suveranitatea de Rang Național are dreptul de a-și realiza sau/și apăra cu fermitate această Virtute și obligație indiscutabilă.

a) Astfel, deși înscrie că, „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”, totuși în articolul 90 înscrie clar că, „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime voinţa cu privire la probleme de interes naţional”, prin referendum.

b) De fapt, prin Constituția 1991 se transferă unei persoane, fie ea Preşedintele României, dreptul de a decide instituirea Referendumului, culmea, chiar și în cazuri: „cu privire la probleme de interes naţional”.

4. De asemenea erori grave sunt si prevederile Constituției 1991 în cele ce privesc: Suspendarea Președintelui; Instituirea Alegerilor Anticipate generale sau locale.

a) Astfel, deși funcția de Președinte este validată/decisă de către Electori, prin Scrutinul Electoral, nu este admisă inițierea și instituirea de către cetățenii României, a Instituției Referendumului de suspendare a Președintelui, fapt care vine și suprimă Voința Suverană, și admite instaurarea dictaturii din moment ce, de regulă, președintele este susținut de gruparea parlamentară majoritară, chiar și în contra Neamului Suveran Român care este pus în imposibilitatea să-l schimbe pe președinte pentru greșelile comise (vezi articolele 95 și 96 din constituția 1991).

b) Aidoma procedează Constituția 1991 și neadmițând inițierea/activarea Instituției Referendumului de către Electori pentru dizolvarea Parlamentului și respectiv instituirea Alegerilor Anticipate pentru președinție sau/și parlament.

c) Chiar dacă înscrie/enumeră „Instituția Referendumului” ca fiind o posibilitate de exprimare, constatare a Voinței Poporului o subordonează și o admite a fi pusă în act doar la discreția Președintelui sau a Legislativului sau/și a Curții Constituționale, admițând doar o excepție referitoare la „Revizuirea constituție”.

d) Astfel, prin această gravă și inadmisibilă omisiune/lacună, respectiv lipsa acordării *Dreptului Neamului Suveran de a-și schimba angajații*, golește de conținut însăși noțiunea de Suveranitate și deci sintagma „Suveranitatea Națională” o rezumă la o sterilă înscriere de cuvinte/litere în constituția 1991.

Deci, Constituția 1991 deși înscrie „Instituția Referendumului” nu-i garantează libertatea și nici puterea deplină de a fi pusă în act, fapt deplin eronat/viciat, cu efecte previzibile și inadmisibile mai ales în cazul când Președintele sau/și Parlamentul în mod autoritar sau dictatorial sunt predispuși, prin firea lor, ca să încalce Constituția și aduc atingeri grave Intereselor Naționale.

5. Deşi susţine şi pretinde că promovează separaţia puterilor, în fond:

a) Constituția 1991 nu definește clar/explicit o ierarhie Valorică a Puterilor din/în Ansamblul Neam-țară și chiar dacă admite Suveranitatea Națională și Superioritatea Voinței Poporului Român, totuși prin conținutul textului subordonează Suveranitatea Națională transferându-o către Statalitate si așezându-o la cheremul unor Instituții Statale sau unor membrii ai acesteia.

b) Este evident că lipsa de competență, capacitatea, însă și lipsa de caracter omenesc a marii majorități a dregătorilor sunt cauzate, indiscutabil, datorită lipsei de admitere a *Selecție pe Criteriul Valorii și a Competenței dovedite*.

c) De fapt nu definește și nu garantează ființarea și exercitarea faptică a *Puterii Naționale Suverane*, nici nu pretinde legi clare întru funcționarea, exercitarea liberă a promptei instaurării a *Voinței Suverane a Neamului și a poporului.

d) Nu prevede și nu înscrie ființarea *Instituției Dreptului la Legitima Apărare a Ființei Naționale și a proprietăților proprii și inerente acesteia*, care Drept Legitim se realizează pașnic/amiabil în special/strict prin Instituția Referendumului, ci o face numai superficial în Articolul 55/ (1) „Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România”.

6. Deși înscrie egalitatea cetățenilor în fața legilor, tot prin înscrisele Constituției revine în text și nu o respectă prin inadmisibile imunități și inamovibilități înscrise constituțional și, de asemenea, admite/facilitează acordarea, prin legi arbitrare, privilegii, venituri și indemnizații necuvenite ci preferențiale, desigur parveniților din rândul partinicului politicianist-ideologic, fapt care prejudiciază/estorcă Banul Public.

a) De fapt, decidenții înșiși vin să se favorizeze ca demnitari sau funcționari publici prin norme injuste și discriminatorii față de majoritatea angajaților și pensionarilor din România.

7. O mare greșeală a Constituției 1991 constă și în faptul că nu conține prevederi care să oblige în special pe membri Președinției, Parlamentului, Guvernului, Justiției, precum și pe oricare alt conducător de instituție publică la actul de responsabilitate, sub atenționarea că răspund pentru erorile lor.

a) Contestă firesc că o Constituție de Drept are și rol preventiv, pretinzând prin prevederile constituționale instituirea de Legi Penale exprese/extraordinare pentru a elimina tendința/apariția anomaliilor comportamentale, din uzanța dregătorilor, care în fapt au obligația să aibă o conduită exemplară, tocmai fiindcă ocupă funcții de/cu înaltă demnitate, reprezentare și responsabilitate publică.

b) Deci, greșit este și că nici nu prevede/obligă ca printr-un Cod Penal să fie definite articole care vin să sancționeze/pedepsească prompt și sever reaua credință, neducerea la corectă îndeplinire a sarcinilor definite/pretinse de funcție, precum și sancționarea fermă a infracțiunii de sperjur, respectiv pentru nu respectarea și trădarea Jurământului de Credință față de Neamul Român.

c) Deplin eronată este acordarea de inamovibilitate, imunitate, impunitate prin chiar Constituție, fiindcă Constituția are obligația să cuprindă, în cadru extraordinar, prevederi care să funcționeze prompt și desigur să sancționeze exemplar incapacitatea, abuzul de putere sau alte acte de maximă gravitate, respectiv actele precum sunt corupția, delapidarea, înavuțirea ilicită, și fără echivoc atingerea/trădarea intereselor Neamului Suveran și a României.

8. Constituția 1991, deși înscrie și admite/consacră ”Dreptul de a alege și a fi ales” prin/în cadrul unui „Scrutinului electoral”, totuși nu garantează dreptul/titlul de „Proprietate personală a votului” și nu înscrie clar/precis „Ne transmisibilitatea votului”, respectiv obligarea Legii electorale de a nu permite deposedarea unei persoane de aceste drepturi prin nici un act/practică, precum este redistribuirea voturilor.

a) Fără de nici un dubiu însăși Constituția 1991, prin faptul că nu ordonă Legii Electorale să înscrie inviolabilitate Proprietății Dreptului care revine strict Electorului, de a alege și a fi ales, admite abuzul/infracțiunea care actualmente este comisă prin chiar Legea Electorală.

De fapt, legiuitorul fiind direct interesat, ca fiind grupare parlamentară, definește chiar prin legea electorală, posibilitatea și condiția de prejudiciere a proprietății Electorilor asupra votului prin impunerea pragului de 5%, nicidecum prevăzut constituțional și discriminator și indiscutabil producător de abuz/infracțiune prin deturnare/redistribuirea tuturor voturilor care de drept revin doar partidelor care nu au depășit pragul (neconstituțional !) de 5%

9. Deși, corect înscrie/definește că: „Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă…”, totuși nu obligă însăși/direct și prin Legea Electorală ca toți candidații la o funcție de demnitate Publică să fie admiși de a candida numai după o severă și riguroasă verificare din punct de vedere al sănătății psihice, fapt eronat care admite ca niște debili sau alienați mintali să acceadă în/la președinție, parlament, guvern sau alte Funcții Publice cu /de mare responsabilitate.

a) Desigur și indiscutabil ar fi just ca nicidecum o persoană anchetată sau condamnată de o instanță judecătorească să nu aibă dreptul de a fi candidat. Fiindcă un Candidat la o Funcție Publică cu/de responsabilitate nu candidează la un joc de popice.

Concluzionând arătăm că:

1. Și doar aceste erori, înscrise în Constituția 1991, vin în a o deprecia și a o defini ca fiind politicianistă, ideologică și impusă ca o „cartă instituită imperativ”, chiar dacă a fost admisă prin un simulacru de Referendum sub patronajul grupării Iliescu inerentă ideologiei politicianiste marxist-comunistă.

2. Desigur, nu sunt singurele erori/lacune rău-făcătoare ale Constituției 1991, care periclitează bunul mers al vieții Ansamblului Român Neam-țară, căreia îi produc direct și prin legi grave atingeri, discriminări, lipsuri, opresiuni și agresiuni, precum aduc și posibilități de corupere/încălcare a legilor de către membrii Corpului Statal.

3. Deci, susținem și notăm, și că prin lipsa de armonizare și subsidiaritate față de „Principiile de Fundamentare și de Trăire ale Neamului Suveran Român” și, de asemenea, prin caracterul său clar politicianist, respectiv prin neclaritate, omisiuni intenționate sau/și lipsă de exigență în stabilirea prevederilor constituțional necesare, Constituția 1991 nu are Virtuțile și Rigoarea conforme cu Spiritul care definește o Constituție de Drept.

a) De asemenea, considerăm și că este, din eroare sau intenționat, tolerantă și deci nu previne ca să se restrângă posibilitatea de producere a unor rele faceri de către chiar membrii Corpului Statal, adică de către Corpul dregătorilor angajați în Corpul Instituțiilor Statale. Astfel, Statalitatea poate să devină nu doar o structură sistemică infracțională ci chiar și una clar dictatorială-infracțională.

4. Întregul nostru scop și conținutul cuprins sumar în Prefață este explicit detailat în TOMUL I pe care îl vom sintetiza în Legile din TOMUL II, precum și pe acesta îl vom restrânge schematic pentru a fi util la o consultare, strict informativă, în TOMUL III.

Autor: Petru Borodi

Colaboratori: Bratu Luis Pavel